Discriminare cu iz cultural

Zilele trecute am fost la Arles si am fost sa vizitez Cryptoportiques. Aveam dreptul la o reducere de 50% din valoarea biletului de intrare. Numai ca nu aveam la mine cardul care atesta acest lucru, adica legitimatia. Am inceput sa ii explic functionarei cine sunt, unde lucrez si de ce am dreptul la reducere. Foarte amabila, functionara mi-a spus ca se rezolva. Dupa care m-a intrebat la fel de amabila daca sunt italian ( eu vorbesc franceza cu accent de italian). I-am raspuns ca sunt roman. A raspuns fix asa: “Ooo, nu. Atunci nu se poate”. A devenit, din foarte amabila, foarte serioasa, chiar rigida. Am incercat din rasputeri sa imi pastrez calmul si i-am spus ca voi plati un bilet intreg ca sa vizitez criptele. Mi-a raspuns monosilabic.

La iesire, dupa vizita, am intrebat-o daca pot face o fotografie. A zis ” da, cum sa nu” cu un zambet stramb, dupa care, cand am scos aparatul a incercat sa fuga de la birou. Asa ca am prins-o fugind:). Iat-o: ea este doamna care discrimineaza la intrarea in Cryptoportiques din orasul Arles.

Trebuia sa spun ca sunt italian?:)

Patania mea de Paste

Anul acesta am facut primele mele Sarbatori in Franta. M-am documentat pe internet si am gasit o biserica ortodoxa, cea mai veche din oras, care se afla in centrul vechi, pe o strada care imi place mult: Rue de l’Ancien Courrier. Este o bisericuta mica si veche, asa cum erau si cele la care imi placea sa merg in Romania.

Asa ca, mi-am luat din timp lumanare si am plecat pe la 9 si jumatate de acasa, ca sa ajung la timp, la Slujba. Am observat eu ca strazile din centru era pline de tineri, cu bauturi in maini care chiuiau si cantau, dar mi-am zis ca asa o fi obiceiul pe aici: sa se bucure INAINTE de Inviere. Oricum, am grabit pasul si la ora 22.15, deschideam cu sfiala poarta mare si grea a bisericii.

Unde, domnea o atmosfera destul de vesela, lumea statea in grupuletze si manca pasca, lumanarile erau stinse pe scaune. Ce s-o fi intamplat? Contrariat, am iesit iar pe straduta, poate am gresit biserica!

Dupa mine a mai iesit o persoana cam de varsta mea, care s-a rezemat de zid cu spatele la mine. M-am dus la el si l-am intrebat din nou cu sfiala, unde e slujbaa??!!!!!! S-a intors la mine si era sa scape saculetzul cu iarba de la subrat. Omul iesise din biserica pentru a-si rula un joint!!! Doamne! M-am fastacito-balbait, dar respectivul a fost foarte amabil – mi-a spus ca este din Grenoble, ca nu stie prea multe si a intrat cu mine in biserica pentru a ma prezenta preotului. A zis fix asa: L-am gasit pe strada (!!!!). Deja nu ma simteam bine deloc. Cu toate astea, i-am spus preotului, ca sunt roman, ortodox si ca am venit sa asist la Slujba de Paste. La care preotul imi spune, amabil, ca slujba s-a terminat. Adica a inceput la ora 21 si s-a terminat la ora 22 (!!!!!!). Acum se serveste pasca, mi-a mai zis si m-a invitat, amabil sa mananc si eu cate ceva (el era cu gura plina). Am baiguit ca as vrea sa iau niste Lumina si m-a informat sec ca NU MAI ESTE :)))))) (acum ma amuz foarte tare cand imi amintesc). Cum nu mai este, am spus? S-a dus in spatele altarului, care era de fapt, o draperie trasa pe o stinghie aurita si mi-a zis, ca nu a mai ramas nimic. Mi-a recomandat sa aprind lumanarea cum pot. Am zis ca mai raman sa fac o rugaciune. A stat langa mine, a mormait ceva repede si s-a intors la pasca.

Am spus un Tatal Nostru, apoi cu lumanarea stinsa la piept, m-am indreptat spre usa. Cand a vazut ca plec, preotul a venit din nou la mine si mi-a zis: aceasta este o biserica ortodoxa, dar cu influente occidentale (exact acest cuvant l-a folosit). Si a continuat: ne-am adaptat riturilor occidentale, dar am pastrat ortodoxia in suflet.

I-am multumit frumos si am iesit rapid de usa! Afara era afisat programul: Invierea lui Hristos, de la 21 la 22. (!!!!!!!!!!!!???)

M-am dus repede la o catedrala catolica, acolo era aceeasi situatie: lume vesela, care pleca.

Miezul noptii (ora Romaniei), m-a prins in masina, in drum spre casa. Am mai spus o rugaciune si pentru prima data, m-am dus acasa cu lumanarea stinsa de Paste.

P.S. Francezii nu se prea omoara cu religia, nu?

Roman in Franta

Acum cativa ani, cand spuneai in Franta ca esti roman (vreo 5-6), erai privit cu o oarecare simpatie. Francezii stiau ca romanii sunt francofoni, ca l-au dat jos pe Ceausescu si ne priveau cu un soi de simpatie amestecata cu compatimire. Bine ca nu eram rusi, cam asa era:)

Ne mai apreciau pentru ca stiam limba franceza, lucru total atipic pentru Estul Europei.

Apoi, incet-incet a inceput sa se vanture expresia tigan. Mai intai la un meci de fotbal Romania-Franta (va amintiti?), apoi, mai recent, salutul romanesc, la o emisiune de divertisment – era vorba despre palma intinsa intr-o atitudine umila “s’il vous plait, monsieur”.

Va marturisesc ca nu am dat deloc atentie acestor manifestari. Si, la venirea mea aici, desi am fost avertizat ca multi francezi confunda romanii cu tiganii, am avut parte de o primire calduroasa.

Am fost uimit sa constat cat de putini francezi mai sunt in Franta:) In schimb, sunt foarte foarte multe natii. Si, atunci, care ar fi problema cu romanii? Si totusi, se simte ceva in aer. La Lidl, magazin cu produse ieftine, vin, majoritar persoane de culoare. La Carrefour Market, cu acelasi specific, dar mai scump, nu. E o segregare care se simte. Injusta, bineinteles.

Pe strazi, cersetorii sunt francezi. 90% tineri, care nu vor sa munceasca. Iar francezii le dau bani. Probabil castiga bine. Ei spun ca si-au pierdut locurile de munca din cauza noastra.

Eu sunt roman si intr-o astfel de tara, unde oamenii sunt civilizati si amabili, vreau sa fiu cat mai bun cu putinta. La semafor, astept sa se faca verde. Francezii (mai ales femeile!!!) trec pe rosu. Cedez mereu trecerea, intr-un oras, unde nimeni nu mai face asa ceva. Majoritatea masinilor pe care le-am vazut (si am urmarit cu atentie situatia) au o portiera infundata sau zgarieturi mari (nimanui nu-i pasa, viata merge mai departe). Dar de obicei, portiera este infundata pe partea dreapta, semn ca soferul nu a acordat prioritate.

Un arab extrem de simpatic pe care l-am intalnit aici (trebuie sa precizez, ca cei mai amabili si saritori sunt arabii), mi-a spus ca soferii francezi urca la volan sub influenta alcoolului, a drogurilor si ca cei tineri, in mare parte, nu au carnet. Cand am facut ochii mari, a precizat: traiesc din asta, deci trebuie sa conduca.

Mi-e teama sa merg cu tramvaiul dupa lasarea serii. Este vorba tot de cersetorii tineri, care se strang in gasti, beti si sunt foarte agresivi. Inca nu am invatat sa fac fata acestei situatii. Francezii se uita prin ei, pur si simplu, chiar daca sunt injurati. Impasibili, nu schiteaza niciun gest.

Intr-o seara, cand ma plimbam prin centru, la 10 noaptea, am auzit strigate pe o straduta din jur. Era o manifestatie de tineri, cu torte, care scandau lozinci contra represiunii politiei! Unuia ii curgea sange din nas. A zis ca l-a batut un politist.

Cu toate acestea, eu nu am vazut niciun polistist. Nici macar de la Circulatie (nu ca in Romania, unde ii vezi prea des). Deci nu mi s-a parut deloc ca politia e brutala. Mi-a placut ca si-a facut o data aparitia si a scos o gasca de tineri drogati, din tramvai.

Ma amuz sa vad Dacii pe strazi. Suntem un popor de tigani, dar ne cumpara masinile:)

Eu sunt in continuare, asa cum mi-am dorit intotdeauna – eu-insumi. Zambesc, vorbesc si cu cersetorii care ma apostrofeaza sa plec din tara si ma inteleg foarte bine cu francezii, care sunt extrem de amabili. Un arab s-a urcat la mine in masina si a mers multi kilometri, numai ca sa imi arate drumul spre mare. A coborat aproape de autostrada si s-a intors cu autobizul in oras. Nu a vrut sa primeasca nimic in schimb. A zis ca i-a facut placere si ca se asteapta sa fie tratat si el la fel intr-o tara straina. Destul de sugestiv, nu?

De ce scriu acest articol:

Pentru ca m-am saturat de felul in care sunt tratati romanii in Franta. E adevarat ca sunt aici de mai mult timp, dar masina inca este inmatriculata in Romania. Recunosc ca nu m-am simtit deloc bine cand, in centrul orasului, la semafor, doua tiganci au sarit in picioare, la vederea masinii mele si au inceput sa strige: “Romania, ce faceti?”

Cu toate astea, tiganii din Romania nu sunt cersetorii lor, care te agreseaza verbal pe strada sau asmut cainele pe tine (pe aici, fiecare cersetor are un caine) si nu cred ca asta ar fi problema lor principala aici. Sunt o groaza de tineri care au luat-o razna, beau pana nu mai pot, fumeaza iarba pana nu mai pot si apoi se dau in spectacol pe strada, cersesc la iesirea din Carrefour market, etc.

Cu toate astea, francezii au ramas cu ideea, ca noi romanii suntem tigani, iar granitele ar trebui inchise. Franta francezilor. Noi am ajuns vorbe de duh: daca mergi la o terasa si comanzi cina, dar nu iei si un vin, chelnerul spune ” a la roumaine”, adica mai saracutz, asa, daca vreun lucru e facut mai la repezeala si mai prost, la fel se spune, “a la roumaine”. Iar de cersetorii lor francezi, care au uitat de bacalaureat si stau prin colturi, cu cainele in lesa si cersesc, nu spune nimeni nimic. Nu mi se pare corect.

Nu sunt deloc fericit nici cu tiganii nostri, care si-au asezat satra, la marginea orasului in padure, dar oamenii care dorm pe strada, in plin oras, nu sunt tigani si nu sunt romani, din toti cersetorii de aici, 1% e roman. Am fost in Camargue, de 1 Mai, intr-un satuc de la malul marii, plin de turisti. Ma tot agresau tiganci care imi bagau sub nas diverse podoabe de argint. Si eu intrebam mereu: Romania? Romania? Erau chiar de acolo, din Camargue, unde tiganii sunt o rasa mandra, care da spectacole de flamenco, etc. Dar tot agreseaza turistii, ca si tiganii nostri (e adevarat ca la Cannes, tiganca care cersea la MacDo era romanca…mama ei!)

Ca sa inchei, nu mi se pare corect. Problemele lor sunt mai mari decat tiganii nostri. Dar pentru ei, noi suntem principala problema. De ce?