Acum cativa ani, cand spuneai in Franta ca esti roman (vreo 5-6), erai privit cu o oarecare simpatie. Francezii stiau ca romanii sunt francofoni, ca l-au dat jos pe Ceausescu si ne priveau cu un soi de simpatie amestecata cu compatimire. Bine ca nu eram rusi, cam asa era:)
Ne mai apreciau pentru ca stiam limba franceza, lucru total atipic pentru Estul Europei.
Apoi, incet-incet a inceput sa se vanture expresia tigan. Mai intai la un meci de fotbal Romania-Franta (va amintiti?), apoi, mai recent, salutul romanesc, la o emisiune de divertisment – era vorba despre palma intinsa intr-o atitudine umila “s’il vous plait, monsieur”.
Va marturisesc ca nu am dat deloc atentie acestor manifestari. Si, la venirea mea aici, desi am fost avertizat ca multi francezi confunda romanii cu tiganii, am avut parte de o primire calduroasa.
Am fost uimit sa constat cat de putini francezi mai sunt in Franta:) In schimb, sunt foarte foarte multe natii. Si, atunci, care ar fi problema cu romanii? Si totusi, se simte ceva in aer. La Lidl, magazin cu produse ieftine, vin, majoritar persoane de culoare. La Carrefour Market, cu acelasi specific, dar mai scump, nu. E o segregare care se simte. Injusta, bineinteles.
Pe strazi, cersetorii sunt francezi. 90% tineri, care nu vor sa munceasca. Iar francezii le dau bani. Probabil castiga bine. Ei spun ca si-au pierdut locurile de munca din cauza noastra.
Eu sunt roman si intr-o astfel de tara, unde oamenii sunt civilizati si amabili, vreau sa fiu cat mai bun cu putinta. La semafor, astept sa se faca verde. Francezii (mai ales femeile!!!) trec pe rosu. Cedez mereu trecerea, intr-un oras, unde nimeni nu mai face asa ceva. Majoritatea masinilor pe care le-am vazut (si am urmarit cu atentie situatia) au o portiera infundata sau zgarieturi mari (nimanui nu-i pasa, viata merge mai departe). Dar de obicei, portiera este infundata pe partea dreapta, semn ca soferul nu a acordat prioritate.
Un arab extrem de simpatic pe care l-am intalnit aici (trebuie sa precizez, ca cei mai amabili si saritori sunt arabii), mi-a spus ca soferii francezi urca la volan sub influenta alcoolului, a drogurilor si ca cei tineri, in mare parte, nu au carnet. Cand am facut ochii mari, a precizat: traiesc din asta, deci trebuie sa conduca.
Mi-e teama sa merg cu tramvaiul dupa lasarea serii. Este vorba tot de cersetorii tineri, care se strang in gasti, beti si sunt foarte agresivi. Inca nu am invatat sa fac fata acestei situatii. Francezii se uita prin ei, pur si simplu, chiar daca sunt injurati. Impasibili, nu schiteaza niciun gest.
Intr-o seara, cand ma plimbam prin centru, la 10 noaptea, am auzit strigate pe o straduta din jur. Era o manifestatie de tineri, cu torte, care scandau lozinci contra represiunii politiei! Unuia ii curgea sange din nas. A zis ca l-a batut un politist.
Cu toate acestea, eu nu am vazut niciun polistist. Nici macar de la Circulatie (nu ca in Romania, unde ii vezi prea des). Deci nu mi s-a parut deloc ca politia e brutala. Mi-a placut ca si-a facut o data aparitia si a scos o gasca de tineri drogati, din tramvai.
Ma amuz sa vad Dacii pe strazi. Suntem un popor de tigani, dar ne cumpara masinile:)
Eu sunt in continuare, asa cum mi-am dorit intotdeauna – eu-insumi. Zambesc, vorbesc si cu cersetorii care ma apostrofeaza sa plec din tara si ma inteleg foarte bine cu francezii, care sunt extrem de amabili. Un arab s-a urcat la mine in masina si a mers multi kilometri, numai ca sa imi arate drumul spre mare. A coborat aproape de autostrada si s-a intors cu autobizul in oras. Nu a vrut sa primeasca nimic in schimb. A zis ca i-a facut placere si ca se asteapta sa fie tratat si el la fel intr-o tara straina. Destul de sugestiv, nu?